Ce inseamna sa fi PROST

Ma tot gandeam eu asa (pentru ca se mai intampla sa mai si gandesc uneori) ce inseamna sa fi prost in adevaratul sens al cuvatului. Adica aud toata ziua in orice discutie 1 cuvant din 5 ...prost... adica si expresii de genul: "Bah tu esti prost??" - trebuie sa fi chiar prost ca sa poti sa recunosti asa ceva, parerea mea; "Cat de prost poti sa fi?" - ati fi surprinsi sa aflati ca prostia este limitLESS...daca stau mai bine si ma gandesc, multa vreme este de cand aceasta calitate minunata a atins apogeul...si multi odata cu ea...; "Prost/proasta mai e' aia!!" - trebuie sa fi tare destept sa sustii asemenea lucru; "Esti prost sau te faci??" - pfff stupida intrebare...nu o inteleg...etc...
Si am cautat in DEX ca sa vad clar si cu exactitate toate intelesurile cuvantului prost. Nu de alta dar este un cuvant, care folosit asa de sanki, ma aduce la disperare. Si pentru toti AIA care folosesc acest cuvant, prost, si habar nu au daca il folosesc corect in contextul respectiv, uitati mah definitia cuvantului PROST si toate celelalte sensuri si intelesuri...
Acum nah...oricine are dreptul sa fie prost dar unii chiar fac abuz...
*PS: pentru cei care se gandesc si-anume k ma contrazic prin ceea ce am scris...cei care stiu sa citeasca vor gandi mai inteligent de'atat :P
* PROST, PROÁSTĂ, proşti, proaste, adj., s.m.şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Om) lipsit de inteligenţă, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ♢ Expr. Un prost şi jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede uşor; (om) naiv, credul. ♢ Expr. A-şi găsi prostul = a-şi găsi omul pe care să-l poată înşela uşor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s.m. şi f. (Înv. şi pop.) (Persoană) fără ştiinţă de carte; (om) neînvăţat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiţie socială modestă, din popor, de jos, de rând. ♢ (În trecut) Soldat prost = ostaş fără grad; soldat. 4. Adj. Obişnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este aşa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcţional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situaţii, ştiri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesiune etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ♢ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jigneşte. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneaţă sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ.