Cu totii le avem...aceste astfel de momente cand "parca locul meu nu este aici!" "Ce vreau eu? ce vrei tu?" ... De fapt, ce vrem noi oare? Fiecare vrea ceva diferit, multi vor aceleasi lucruri, dar toti vrem aceeasi chestie: vrem sa ne deosebim cumva de praful societatii, chiar daca asta nu este decat o pana la o noua rafala de vant car ne va amesteca din nou cu diversitatea. Acum altii stau sus, iar noi asteptam o noua adiere care sa ne inalte...si cine stie, poate asa din adiere in adiere nu vom mai aluneca. Timpul asta parca trece prea repede... te gandesti ca traiesti 80 de ani de banalitate (cine are norocul sa traisca atat, in deplinatatea facultatilor mentale evident...ghinion pentru cine o ia pe miriste) si...gata. Asta a fost viata ta. Banala. Daca vrei sa ti'o traiesti asa...pacat. Daca ai ceva mai multa ambitie...felicitari. Ce naiba doar nu suntem niste robotei setati sa execute anumite actiuni! Ai nevoi, sentimente, ganduri...plangi, razi si realizezi ca ai un suflet...esti OM.
SUNTEM PATETICI !!! Hai sa facem ceva in privinta asta!
Eu personal o sa incep cu o insiruire ilogica de cuvinte, apartinandu'i lui Emil Cioran:
"Stiu ca nu sunt abslout nimic in Univers, dar simt ca singura existenta reala este a mea!"
No comments:
Post a Comment